Cap.4. Inghetat

Xavier pov :

Langa ploaia de metropole din Est-ul Americii se gaseste un orasel mic acoperit cu permanenta de ceata.Exact de acest gen de loc incerc sa fug,sa ma ascund printre blocuri ar fi mult mai usor dar stiu ca asta e imposibil.Sunt exilat aici pentru tot restul vietii.

Cateodata inca mi se pare ca inca ii mai aud cantecul suav,cantecul suav al acelei voci pe care am distrus-o,pe care am transformat-o neintentionat in ceea ce ma temeam ca voi deveni.Inca amintirile ma ataca,imi rup suflul in doua si ard … ard in oroarea frigului in care am fost aruncat de ea.Ea care nu gresise cu nimic fata de mine,doar cu simplul fapt ca ma facuse sa simt mai mult decat prietenie pentru un suflet firav,mult prea nepragatit pentru greutatile si pericolele pe care le reprezentam eu …

Acum stau printre cei ca mine,intr-un loc insa unde nu simt ca ma voi integra vreodata si plang … plang cu lacrimi amare si murdare un lucru imposibil de adus inapoi,imposibil de schimbat.

In departare aud pasi.Imi sterg urmele de apa de pe fata si imi ingrop capul in maini.Poate va pleca … poate va pleca … poate va pleca atunci cand ma va vedea.

Dar nu.Fiinta necunboscuta se apropie cu miscari lente,taraganate de locul unde ma aflu.Respir adanc.

Necunoscuta imi imita miscarea si apoi aud cea mai visatoare voce din cate am intalnit :

-Stii Xavier,pari flamand,afirma ea de undeva din spate.

-Da,chiar sunt.

-Pai … stii ce?Am gasit un loc bun unde putem sa mergem.Undeva in L.A.,la circa 100 de kilometri de aici.Ce zici?

M-am uitat stramb spre fata.Ochii ei incetosati , de un verde smarald , nu erau la fel de vizibili ca de obicei in lumina difuza a felinarului dar puteam citi in ei aceasi forta de neclintit ascunsa sub o masca de inocenta falsa ca de obicei.Doar mie imi aratase adevarata ei personalitate.Cuvintele ,,puternica” si ,,ipocrita” o descriau la adevarata ei valoare iar adevarul nu era atat de ascuns ca de obicei cand i le atribuiai ei.

-Am putea fi prinsi Faith.

-Poate,aproba ea cu o miscare usoara din umeri,sau poate ca nu.Nu stiu tu dar eu vreau sa vad ce e dincolo de locul unde suntem inchisi.Chiar nu vrei sa mergem?

-Ba da Faith dar … trebuie sa am incredere in tine.Cine nu are?

-Oricine,spuse ea.Dar ei au incredere in masca pe care o afisez nu in adevarata Faith Blake van der Niro.

-Desigur.

-Deci vii?

Am intors o frunza pe toate partile , uitandu-ma oriunde dar nu la ea.

-Nu prea stiu … in seara asta?

-E noapte si da , acum.

Nici nu mi-am dar seama cand s-au intamplat urmatoarele.Stiu doar ca vartejul dat de teleportare nu m-a mai ametit deloc si … cel putin nu am cazut in Pacific ca data trecuta.Nu,stateam langa niste cladiri mari si frumoase acoperite de placi de metal.

-Haide,pe aici,zambi Faith visatoare.

Am mers dupa ea pana cand s-a oprit aproape de poalele dealului din cartierul Hollywood.Acolo ea se intoarse si zise :

-Haide,aud o incaierere la Nord de plaja.Se pare ca sunt 9 baieti si o fata de circa 15 ani.Ea vrea sa fie iubita,unul dintre baieti spera ca ea o sa il placa iar restul vor atentie.Se pare ca majoritatea sunt foarte nervosi,probabil de la Metilxantine,ami exact cafeina din partea a 3 dintre ei.,,Tinta” este pe fiecare.

-Fata e a mea,tu i-al pe cel disperat.Si eu ii aud,vino.

De undeva destul de aproape veneu tipete si racnte necontrolate,numai partial acoperite de vorbaraia unei crainice care bate campii cu stirea ei.Ca se uita cineva la ea la patru dimineata cum prezinta o stire pe care ceilalti colegi ai ei au prezentat-o toata ziua.

,,Celebrul cuplu din franciza ,,Twilight” s-a destramat.Se pare ca Reobert Pattrinson i-a dar papucii logodnicei sale intr-o seara cu doua saptamani in urma exact dupe ce Kristen Steward in varsta de 20 de ani a confirmat relatia lor.”

Si poze … multe poze … si videouri … vampiri …

 La cativa metri departare Faith deja atacase.Ar fi trebuit sa ma gandesc la ce chin o supun tragand de timp,ea nu mai bause decat din rezervele alea la preturi exagerate de doua saptamani , de la ultima iesire in grup undeva in Europa , prin Romania parca … undeva in capitala Bucuresti.

Vedeam cum din baiatul blond ies siruri intregi de energie mov,frica lui.Si se vedea clar,clar ca il afecteaza.Si ceilalti profitau.

M-am uitat spre tinata mea doar ca sa ma asigur si atunci am vazut-o.

Nu,nu era posibil!Imposibil!Absurd!Cum se putea … nu,nu se putea … nu putea fi Beatrice.

-Haide Cassie,uita-te la mine!striga un baiat slab cu hanorac rosu si parul saten facut periuta,tot numai muschi si energie incetinita de droguri.

 Seamana , chiar semana cu Beatrice.Nu m-as fi gandit niciodata ca e posibil ca doua persoane sa semene asa de mult si sa nu fie rude.Dar … acelasi par lung si saten revarsat usor pe spate in bataie lenta a vantului de vara,acelasi amalgam de emotii pe fata rezumate la una singura si printre gramezile de gene groase privirea de plumb.

Fara sa stau pe ganduri am actionat.Si mie imi era foame iar noi ne hraneam cu disperare si cu frica.

Cassie pov:

Asa!Haide Ralph,haide loveste-l!

Haide Ralph!strigam in mintea mea.Mai venisera inca trei si incepura sa se bata.Se pare ca si uitasera de politie de la droguri.Eu nu ma drogasem foarte tare dar nu simteam frica,nici macar putin.Si atunci am vazut.

Incepu ca o ploaie mica de pietricele in diferite culori.Pe fiecare era marcat un simbol diferit.Pe fiecare simbol era desenata o fata a unei persoane.Iar fiecare fata avea o emotie nefireasca,o frica ce incercau sa o ascunda.

Cateva cazura in palma mea.Cinci fete cunoscute,cinci oameni la care tineam.

Apoi liniste urmata de o aruncare intr-un fel de vartej ametitor.

Trebuia sa scap!

__________________________________________________________________________________________________

In primul rad mii se scuze ca am intarziat acum dar… v-am explicat.Si nu uitati sa votati la sondaj.Urmatorul apare mai repede!!!

Pun muzica si pun capitolul!!!